Coreea azi / Fashion / Ha Ji Won

Vă prezint o serie de poze cu Ha Ji Won,de data aceasta cu părul mai scurt.Sper să vă placă ţinutele,la fel de mult pe cât îmi plac mie.
Nu vreau să vă plictisesc cu aceste poze,dar nu mă pot abţine,pentru că Ha Ji Won este un model fără cusur.

Dong Yi, Nobilă Consoartă Regală

Poate titlul era mai potrivit „Cum a ajuns Dong Yi Nobilă Consoartă Regală”. Şi veţi vedea de ce… Nu vă voi povesti în ce condiţii a înaintat în rang pentru că s-a mai scris despre asta, voi încerca doar să vă prezint toate etapele pe care le-a parcurs pâna la final. Este povestea primei femei din clasa de jos a societăţii care a urcat până aproape de cea mai înaltă treaptă ierarhică din regat. Mai era doar un pas şi putea ajunge Regină (wang-bi). Dar, n-a fost să fie… Din păcate n-a putut nici măcar să devină Regină-mamă (te-bi) pentru că a murit înainte ca fiul ei să ajungă rege. Dar a fost una dintre cele mai respectate şi venerate concubine regale.

Totul a început când din sclavă, Dong Yi a ajuns doamnă la Curte.

Apoi a urmat recunoaşterea în cadrul Biroului de investigaţii şi ocuparea funcţiei de Doamnă anchetator.

Iubirea regelui a făcut ca ea să nu rămână o simplă doamnă de la Palat, ci să devină Doamnă Specială de la Curte.

A fost primul pas spre familia regală… Primul rang de Consoartă regală a fost 4 (Jong), Sukwon. Atunci Dong Yi i-a dăruit regelui Sukjong primul fiu, Yeongsoo, care moare cam la un an.

Odată cu reîntoarcerea la Palat şi recunoaşterea oficială a Prinţului Yeoning (viitorul rege Yeongjo), Dong Yi ajunge Sukeui, Consoartă regală de rang 2 Jong.

Dacă până acum era cunoscută cu numele de familie Chun, a sosit şi clipa în care să mai înainteze încă o treaptă şi să devină Choi Sukbin, Nobilă Consoartă Regală de rang 1 Jong. Şi aşa va rămâne în istorie.

Dong Yi – Biroul de investigaţii

Chiar a existat un Biroul de investigaţii în Palatul regal, în perioada Joseon?
Am încercat să aflu acest lucru comparând evenimentele din serialul Dong Yi cu înregistrări istorice reale Joseon.
În episodul 12, Dong Yi intră ca 궁관 kung-gwan (doamnă anchetator) şi se alătură doamnelor de la Biroul de investigaţii. Dar, conform înregistrărilor din perioada Joseon, oficial nu exista niciun Birou de investigaţii în Palatul regal. Şi prin urmare, nici un titlu oficial de doamnă anchetator a Curţii.

Organizarea doamnelor de la Curte
Doamnele care lucreau la Curte erau repartizate regelui, reginei, reginei-mame, Prinţului Moştenitor, concubinelor regelui sau concubinei Prinţului Moştenitor. Numărul doamnelor de la Curte, probabil a variat pe parcursul perioadei, dar în conformitate cu înregistrări din timpul domniei regelui Gojong (1863-1907), 100 de doamne îl serveau pe rege, 100 pe regina-mamă, 100 pe regină, 60 pe Prinţul moştenitor şi 40 pe concubina Prinţului Moştenitor.
Ele erau desemnate să lucreze în diferite zone ale Curţii – dormitoare, toalete, camere private etc. În general vorbind, doamnele de la Curte aveau ranguri între 5 şi 8 şi aveau îndatoriri de zi cu zi ale vieţii de la Palat. Doamnele cu cel mai mic rang, 9 erau muzicieni de sex feminin. Apoi, în fiecare zonă a palatului, doamnele de la curte erau numite ca inspectori pentru a verifica pe doamnele de la alte departamente pentru a se asigura că se comportau corespunzător.

Două doamne de la Curte erau numite ca inspectori la Palatul Prinţului moştenitor şi două la cel al regelui şi două la regina-mamă. Dacă probleme morale sau indiscreţii erau descoperite printre doamnele de la Curte atunci inspectorul raporta aceste lucruri şefului Curţii interne 제조 상궁 che cho sang gung 提調尙宮 care anunţa apoi pe regină, regina-mamă, concubine etc. Deci, deşi n-a existat niciun Birou oficial de investigaţii, neoficial au existat doamne inspectori alese în cadrul diverselor departamente dintre doamnele de la Curte şi erau cunoscute ca 감찰 시녀 kam chal shi nyo 監察侍女, care se poate traduce „doamnă anchetator”.

Viata si rolul femeilor de la curtea regala in timpul dinastiei Joseon

Femeile de la Curtea regala,numite si gungnyeo erau toate femeile de la curte aflate sub primul rang major (jeong ilpum),cel mai inalt rang oficial care se conferea doar consoartelor regilor sau printilor.Denumirea de doamne de la Curtea regala insemna de fapt femei care serveau familia regala in cadrul palatului regal. Erau asa-numitele servante publice,iar printre denumirile existente se regasesc gunggwan, naegwan sauyeogwan.
In Marele Cod pentru Administrarea Statului (Gyeongguk dajeon), principalul statut al Joseonului, se face referire la ele prin titlul de naemyeongbu,care in traducere inseamna exact doamne de la curte. Ele primeau diferite titluri si ranguri in concordanta cu indatoririle lor si cu pozitia.

Choi Sanggung,doamna la bucataria regala,in drama Giuvaerul palatului(2003)

Regulile pe care trebuiau sa le respecte aceste femei au fost introduse in al saselea an de domnie a regelui fondator al dinastiei Joseon,regele Taejo (d.1392-1398). Rangurile detaliate ,titlurile si pozitiile au fost finalizate in al zecelea an de domnie al regelui Sejong (d.1418-1450),si incluse in Marele Cod pentru Administrarea Statului cand statutul a fost promulgat in 1471, al doilea an de domnie al lui Seongjong.




Doamnele de la rangul cinci major (jeong opum), pana la rangul noua minor (jong gupum),numite yeogwan si respectiv nain,serveau in diferite zone ale palatului.Erau recrutate prin diverse proceduri, si primeau titluri diferite conform datoriilor lor. In perioada de inceput a dinastiei, doamnele de la curte erau alese dintre femeile servante de la diferite oficii publice, sau dintre fiicele concubinelor gisaeng.

Jo Sanggung,doamna lui Jang Hee Bin,din Dong Yi

De asemenea,chiar si fetele din familii respectabile incepeau sa fie recrutate, iar parintii isi maritau fetele foarte tinere,pentru a evita recrutarea lor. Spre sfarsitul dinastiei insa, s-a interzis ca fetele din familiile bune sa mai fie recrutate. Aceasta regula a fost data in timpul domniei regelui Yeongjo (d.1724-1776).
Asadar, fetele cu varsta cuprinsa intre 4 si 10 ani, erau recrutate si antrenate pentru a deveni doamne la curtea regala. Cele care ajungeau sa serveasca in preajma regelui erau alese prin recomandari venite de la doamnele senioare,care se numeau sanggung, sau prin propriile relatii. Candidatele erau intervievate de catre doamnele cu titlul sanggung,de la respectivele zone ale palatului unde urmau sa fie repartizate, iar cele care treceau testul primeau un set de haine si instructiuni privind ziua in care trebuiau sa se prezinte la palat.Parintii tinerelor fete alese sa devine doamnele la palat erau onorati,dar si tristi pentru ca fetele lor trebuiau sa traiasca in palat pentru tot restul vietii.

Seo Jang-geum,tanara in devenire doamna la bucataria regala,in Giuvaerul palatului

Fetele care urmau sa faca parte din staff-ul personal al regelui intrau la palat la varsta de 4 sau 5 ani,cele care urmau sa serveasca in camerele de cusut si brodat intrau la varsta de 6 sau 7 ani iar cele care urmau sa serveasca alti membrii ai familiei regale la varsta de 12 respectiv 13 ani. Cand aveau 7,8 ani, fetele incepeau sa invete sa scrie si sa citeasca cele mai importante invataturi confucianiste pentru tineri,Cheonjamun si Sohak.


Invatau de asemenea si vocabularul folosit la curte, manierele si sa caligrafieze cat mai frumos. Fetele incepeau sa lucreze de la 11,12 ani, iar cand implineau 18 ani avea loc o ceremonie,un soi de nunta simbolica care marca faptul ca au devenit insotitoare pe deplin.
Doamnele cu cel mai inalt rang,sanggung raspundeau la randul lor in fata doamnei-in-asteptare sef, numita jejo sanggung.Aceasta era doar una, si ea raspundea de ordinea din palat si comanda tuturor celorlalte doamne, din ordinele reginei. Aceasta avea doua servitoare personale si o secretara.

Yeo Sanggung,doamna la biroul de investigatii,in Dong Yi(2010)

Doamnele care erau mereu alaturi de rege sau regina, numite jimil sanggung,aveau o putere foarte mare.Cea mai cunoscuta doamna de la curte din timpul dinastiei a fost doamna Kim Gae-si.Ea il servea pe regele Seonjo,si a castigat favorurile fiului acestuia, printul Gwanghae. Cand printul a ajuns pe tron, ea avea deja o puternica influenta castigata prin relatiile intime pe care le avea cu diversi curteni puternici. Cand regele Gwanghaegun a fost detronat printr-o lovitura de stat, si regele Injo a urmat la tron,Gae-si a fost executata in fata unei mari audiente. Asadar doamnele care il asteptau pe rege aveau acces la informatii secrete si deveneau astfel extrem de vulnerabile in fata rasturnarilor politice.

Kim Gae-si, in k-drama West Palace (1995), interpetata de actrita Lee Young Ae

Cea mai mare dorinta pe care o putea avea o doamna de la curte era sa cucereasca inima regelui si sa-l serveasca in timpul noptii, asta pentru ca ele nu puteau avea relatii romantice sub nicio forma. Ele apartineau regelui, dar in realitate era mult mai greu sa atraga atentia acestuia decat ar parea. Asadar, cand una dintre doamnele din palat reusea s a il atraga pe rege si sa ramana insarcinata, tot palatul era in fierbere.


Orice doamna care ii daruia un copil regelui se bucura de tot luxul si devenea oficial consoarta regala. Primea titlul de Sugwon, si rangul patru minor, iar incaperile in care locuia primeau numele ei. Astfel reusea sa asigure posturi publice pentru membrii familiei sale.
Rivalitatile si gelozia intre doamnele de la curte creau deseori situatii stanjenitoare. Nu putine au fost doamnele sau consoartele regale care si-au pierdut viata in mijlocul unor astfel de turbulente.


Regele Taejong (d.1400-1418) a avut 10 consoarte, cel mai mare numar dintre toti monarhii, iar regele Seongjong (d.1469-1494) a avut 9. Dar cel mai mare scandal care privea o consoarta regala superambitioasa s-a petrecut in anii de domnie a lui Sukjong (d.1674-1720), iar consoarta era Jang Hee Bin. Aceasta ii daruise un fiu regelui,care avea sa devina la randul sau regele Gyeongjong (d.1720-1724), dar a fost condamnata la moarte prin otravire din cauza ambitiilor ei pentru putere.


Tot regele Sukjong a lasat insarcinata o servitoare de la curte, care lucra la bucatarie, doamna Choi. Aceasta e devenit Choi Suk Bin dupa ce a dat nastere unui fiu. Fiul ei avea sa devina regele Yeongjo (d.1724-1776), regele cu cea mai lunga domnie.Insa nu toate doamnele care ajungeau in patul regelui cunosteau neparat si schimbari de statut sau titlurile ravnite. Fara a da nastere unui print sau unei printese, multe dintre ele ramaneau doamne ca inainte dar cu ranguri mai inalte.

Consoarta Hee Bin,in drama Dong Yi

Consoarta Suk Bin,in Dong Yi

In timpul domniei regelui Seongjong erau 29 de doamne la palatul reginei-mama,27 de doamne la palatul reginei si 49 la palatul regelui. In total existau pana la 684 de doamne in interiorul palatului,prin secolul 18, dar in timpul regelui Gojong numarul lor a scazut si pana la 480, dintre care 100 la palatul regelui, al reginei si al reginei-mama, 60 la palatul printului mostenitor,40 la palatul printesei mostenitoare, 50 la palatele celorlalti printi si 30 la palatele printeselor.
Odata ce intrau la palat, doamnele primeau tot ce aveau nevoie pentru viata zilnica. Salariile lor fluctuau in functie de starea economica a tarii, si primeau cateodata premii speciale de sarbatori. Aveau 20 de zile pe an in care isi putea vizita familiile sau puteau lua parte la zilele de nastere a membrilor familiei, insa cu acordul doamnelor senioare. Insa doar doamnele mai in varsta aveau voie sa participe la nunti din afara palatului.

Doamne de la biroul de investigatii,din Dong Yi

Doamnele lucrau in doua schimburi;citeau,exersau caligrafia sau faceau ornamente in orele libere. Jurnalul Anului Gyechuk (Gyechuk Ilgi) si Biografia reginei Inhyeon (Inhyeon wanghu jeon) au fost scrise de doamne insotitoare anonime,iar in ziua de astazi sunt considerate lucrari literare de mare valoare si inregistrari veridice ale vietii de la palat. Desi se presupunea ca isi traiau toata viata in interiorul palatului, au existat cazuri in care unele au fost lasate sa plece. Printre ocaziile cu care unele doamne au putut parasi palatul au fost secetele; se credea ca seceta se va sfarsi daca unele femei vor fi lasate sa plece, deoarece astfel sufletele doamnelor care au murit nemaritate aveau sa nu mai poarte pica contra palatului regal. Totusi,nici cele care erau eliberate nu isi puteau trai restul vietii exact cum isi doreau.
Concluzionand, rolul doamnelor de la curte a fost unul crucial in conservarea vietii si culturii casei regale si sustinerea dinastiilor prin facilitarea operatiunilor politice.

Viata si rolul asistentelor din timpul dinastiei Joseon

Stricta separare dintre barbati si femei din timpul dinastiei Joseon a dus la necesitatea ca infirmierele medicale sa ingrijeasca femeile bolnave.
In al 6-lea an al domniei regelui Taejong (d.1400-1418),un oficial de la institutul pentru sanatate publica (Jesaengwon), pe nume Heo Do l-a sfatuit pe rege sa permita instruirea unor tinere servitoare, in vederea invatarii luarii pulsului si aplicarea acupuncturii. Motivul cererii sale era ca multe femei bolnave mureau din cauza faptului ca refuzau sa fie tratate de catre doctori barbati, din cauza rusinii. Astfel, spunea Heo Do, domnia monarhului ar fi fost indreptata spre binele oamenilor,iar acestia l-ar fi apreciat mult mai mult.
Taejong a acceptat propunerea acestuia si a ordonat celor din cadrul Jesaengwon sa instruiasca acolo, pentru prima oara, asistente medicale.
Asistentele au inceput sa fie recrutate din randul servitoarelor de la diverse oficii publice din capitala. In timpul anilor regelui Sejong (d.1418-1450), recrutarea a fost extinsa si la oficiile din provincie pentru a inaspri conditiile de alegere. Un motiv pentru care servitoarele de la oficiile publice erau recrutate ca asistente medicale era ca ele trebuiau sa-i asiste pe doctori, deoarece era de negandit ca femei din clasele sociale inalte sau chiar femeile obisnuite sa lucreze cu barbatii.
In ciuda statutului umil pe care il aveau asistentele,ele erau printre cele mai educate femei. Pe langa faptul ca trebuiau sa dobandeasca abilitati de ingrijire si executare a acupuncturii,erau nevoite sa citeasca si texte in limba chineza,pentru cultura generala si virtuti.
Reguli speciale privind asistentele si educatia necesara, si care sa incurajeze invatarea si citirea printre acestea, au fost incluse in Marele Cod pentru Administrarea Statului (Gyeongguk Daejeon) in timpul domniei regelui Seongjong (d.1469-1494).
Pentru ca lucrau cu oameni, si viata lor depindea de cunostintele lor, asistentele trebuiau sa aiba caracter virtuos.

Pentru asta, ele citeau scrierile clasice confucianiste, cum erau Analele lui Confucius, Mencius, Marile Invataturi si Doctrina de mijloc (Doctrine of the Mean).
Cum numarul asistentelor era intr-o continua crestere, ele au fost asadar impartite in doua, o parte care serveau in cadrul palatului regal, si alta parte care servea la dispensarul public (Hyeminseo). Cate 12 asistente erau repartizate la palatele reginei, reginei-mama si a celorlalte doamne din familia regala, pentru a avea grija de sanatatea acestora.70 de asistente lucrau la Hyeminseo,tratand femei din diferite clase sociale.
In serialul Hur Jun, mare parte din actiune se petrece la spitalul comunal, numit Hyeminseo.

Asistentele ii insoteau pe doctori si puneau diagnosticul in locul lor, pentru femeile bolnave, iar acestia asteptau afara pentru ca nu aveau voie sa stea personal langa paciente. Ele nu aveau insa voie sa scrie retete, dar puteau trata febra sau durerile de masele ale femeilor, pentru ca ele le puteau atinge. Luarea pulsului si tehnica acupuncturii era in mare parte munca lor, pe langa aceasta, asistau la nasteri ca moase.

Unele asistente,sau sub alta denumire,infirmiere au avut abilitati iesite din comun,devenind faimoase. Infirmiera Jangdeok, care traia pe insula Jeju era binecunoscuta pentru vindecarea absceselor si durerilor de dinti.


In Seul s-au gasit inregistrari despre ea, deoarece multe familii nobile au incercat sa o angajeze ca asistenta personala a familiei. A devenit si mai faimoasa dupa ce a murit, deoarece, o tanara pe nume Gwigeum, care se afla sub stricta ei supraveghere, si pe care o invatase secretele ei, primise sarcina de a instrui doua tinere asistente din partea guvernului, insa daduse gres.

Infirmiera Jang-deok este portretizata in serialul Dae Jang-geum, de catre actrita Kim Yeo Jin.

Conform Analelor regelui Seongjong, tanara Gwigeum a fost interogata chiar de rege. Acesta o acuzase ca incerca sa-si ascunda abilitatile medicale, si nu le invatase nimic pe cele doua fete, pentru a beneficia doar de ea de aceste cunostinte. Pedeapsa era torturarea, pana ce recunostea aceste lucruri. Tanara i-a raspuns regelui, si i-a spus ca a inceput sa invete tehnici medicale de la 7 ani, insa doar la 16 ani a reusit sa le si stapaneasca. Asadar, ea le-a invatat pe fete, dar ele au dat gres in a invata.
Din pacate,rolul asistentelor s-a modificat drastic in timpul regelui Yeonsangun(d.1494-1506), considerat cel mai prost rege din istoria Joseonului. Acesta le-a folosit pe post de muziciene la petrecerile din palat, el fiind cunoscut ca un monarh caruia ii placeau chefurile si femeile. De aceea, el le prefera pe asistente in locul femeilor animatoare (kisaeng), pentru ca erau mai bine educate si stiau sa recite poezii si sa scrie frumos. La majoritatea banchetelor, pe langa femeile gisaeng, regele ordona ca asistentele sa fie prezente, pentru a canta si a dansa. De atunci, asistentele au primit denumirea de yakbang gisaeng, in traducere animatoare farmaciste. Mult timp,ele au avut de indeplinit ambele roluri,atat cel de infirmiere cat si cel de animatoare.
Ne amintim cu toti, atat in serialul Dae jang-geum (2003), cat si in Hur Jun (1999), cum asistentele medicale erau solicitate la diverse bancheturi, unde trebuiau sa-i distreze pe nobili. Iar cele care refuzau sa participe, erau persecutate si pedepsite.

Asistenta Shin-bee din Dae Jang-geum, interpretata de Han Ji Min

Asistentele Ye-jin si Chae-sun, in serialul Hur Jun, interpretate de Hwang Soo Jung,respectiv Lee Joo Hee

Odata cu intronarea regelui Jungjong (d.1506-1544),dupa detronarea lui Yeonsangun printr-o lovitura de stat, atat regele cat si guvernul le-au incurajat sa se concentreze pe medicina. Cu toate aceste eforturi, raul nu a putut fi indepartat de la radacina, multe dintre ele continuand aceste practici de buna voie sau silite de nobili.
Datorita bunei educatii pe care o aveau,asistentele au primit rolul aditional de femei-investigator.Erau mobilizate pentru a face investigatii in casele nobililor suspectati de faptul ca pregateau zestre extreme de luxoase. De asemenea investigau cazuri de crima si arestau femei aflate sub suspiune,fie cele din familiile nobile sau chiar din familia regala.


Erau insarcinate si cu cea mai grea dintre sarcini, inmanarea otravii condamnatelor.
Intr-un episod din Hur Jun, le vedem pe asistente cum sunt trimise la o familie de nobili pentru a investiga continutul zestrei,sau cum asistentele sunt nevoite sa dea otrava celor condamnati.
Cu toate aceste restrictii impuse femeilor,o singura femeie a reusit sa devina asistenta medicala,iar apoi,medic regal.Aceasta femeie a fost Jang-geum,medical personal al regelui Jungjong, al carei nume este mentionat in Analele Dinastiei Joseon de 7 ori. De atunci si pana in zilele noastre, niciun demnitar nu a mai avut o femeie medic personal.

Viata si rolul femeilor animatoare(kisaeng) din timpul dinastiei Joseon

Animatoarele dansatoare si cantarete la bancheturile din palaturile regale sau din casele nobililor erau numite ginyeo sau gisaeng,sau uneori haeohwa, in traducere “florile care inteleg cuvintele”. Aceste animatoare apartineau de regula oficiilor publice. Faceau parte din clasa sociala de jos, si erau usor accesate de barbati. Ocazional erau recrutate sa devina infirmiere sau tesatorese.
Cele care erau mai tinere si mai frumoase trebuiau sa-i distreze pe nobilii birocrati, dar si trupe aflate la granite si soli veniti din alte tari.Asadar, ele erau vazute in general mai degraba ca prostituate, decat ca artiste, cu toate ca aveau talente deosebite. Ele nu erau de fapt prostituate, ci artiste, servind multi nobili si chiar regi. Desigur ca regula nu era neaparat general valabila.

Aceste femei au aparut pentru prima data in timpul dinastiei Goryeo,insa in timpul dinastiei Joseon au atins numarul maxim. Multe erau angajate la curtile regale, si multe peste tot in tara. Erau instruite cu grija si aveau talent in multe arte: poezie, dans, muzica sau pictura.
Din nefericire, statutul lor era cel mai jos din patura sociala, adica cheonmin, la fel ca alte categorii cum erau macelarii si sclavii. Statutul era ereditar, astfel copiii unei gisaeng purtau acelasi statut de cheonmin,iar fetele deveneau automat si ele animatoare. Oficiile guvernamentale pastrau inregistrari cu toate animatoarele pentru ale tine evidenta, a fel ca si in cazul sclavilor.


Ele puteau fi destituite din functia lor in cazul in care un nobil sau un patron bogat platea o suma buna de bani guvernului, adica daca erau cumparate.
Despre ele se spunea ca poseda trupul celor din cea mai joasa clasa, dar mintea aristocratilor.

Cariera celor mai multe dintre animatoare era scurta, atingand apogeul in jurul varstei de 16 sau 17 ani, se terminandu-se in jurul celei de 22. Putine erau cele care reuseau sa-si mentina cariera mai mult timp. Toate erau obligate de lege sa se retraga “din bransa” la varsta de 50 ani. Cea mai buna varianta pentru ele pe termen lung era sa devina concubina unui patron, dar nu multi erau cei care isi permiteau sa le cumpere de la stat. Asadar, multe foste gisaeng isi deschideau in general o taverna si traiau din asta.
In perioada tarzie a dinastiei s-a dezvoltat un sistem tri-diferentiat. Cel mai inalt nivel era ocupat de asa numitele haengsu care dansau si cantau la petrecerile celor din clasa inalta. Ele nu mai puteau practica dupa ce ajungeau la varsta de 30 de ani. Totusi puteau indeplini alte sarcini cum ar fi croitoria si infirmieria pana la 50 de ani. Primeau oaspeti doar prin alegere. Majoritatea animatoarelor de la curte erau haengsu, numite si seonsang. Mai aveau si obligatia de a antrena si instrui viitoare gisaeng.
Cele din nivelul de jos se numeau samsu. Lor le era interzis sa interpreteze dansuri sau cantecele celor haengsu. Acest sistem, ca multe altele, a fost desfiintat spre sfarsitul secolului 19.
In cursul carierei lor, unele adunau averi considerabile, dar acestea erau foarte putine. Majoritatea lor erau nevoite sa cheltuie din propriile fonduri bani pentru mancare,haine si machiaj.

Femeile deveneau animatoare prin mai multe cai. Multe dintre ele mosteneau cariera de la mamele lor, altele erau vandute de familiile care nu le puteau creste. Existau cazuri in care si femeile din familii instarite deveneau animatoare daca erau alungate pentru incalcarea legilor morale.
Au existat institutii specializate pe instruirea acestor femei, bazate pe dans si muzica traditionala, institutii cum ar fi gyobang.


Cursurile urmate puteau dura trei ani, si acopereau si poezie si alte arte. Cele mai avansate astfel de scoli se gaseau in provincia Pyongyang. In timpul colonizarii japonezilor, aceste scoli erau denumite gwonbeon.

Apartinand guvernului, femeile gisaeng primeau constant vizite de control facute de ofiterul in sarcina caruia erau, numit hojang. El se ocupa si de pastrarea registrelor si se asigura ca nicio femeie cu incearca sa fuga. Se prezentau la o inspectie de doua ori pe luna sau de fiecare data cand un nou oficial aparea in zona. De asemenea trebuiau sa se prezinte la instruirea continua, mai ales la dans si muzica.
Totusi, chestiunile detaliate privitoare la viata lor nu erau direct supervizate de stat. In institutiile gyobang, ordinea era mentinuta de catre cele din nivelul haengsu. Cand apareau probleme intre o gisaeng si un client, sau apareau acuzatii de comportament cu tenta criminala contra unei gisaeng, haengsu gisaeng trebuiau sa rezolve conflictele.
Aditional, cele mai multe gisaeng aveau gibu,un fel de sot care le asigura protectie si suport financiar, le cumpara lucruri scumpe sau le asigurau un statut mai bun in schimbul favorurilor evidente. Majoritatea barbatilor gibu erau fosti soldati, oameni din guvern sau servitori din casele nobililor. Uneori izbucneau conflicte intre clienti si gibu, desi acestia nu erau sotii animatoarelor, si nu aveau niciun drept legal asupra lor.
Casele femeilor gisaeng se aflau de regula in centrul oraselor, in apropierea pietelor si targurilor, si erau foarte bine aranjate, cu flori, gradini si bazine de apa, pentru a atrage clientii.
Gisaeng celebre
Hwang Jin Yi (apr.1520-1560), nascuta la Gaeseong, cunoscuta si sub numele de Myeongwol,in traducere “luna stralucitoare” este probabil cea mai legendara figura feminina dintre gisaeng, din timpul dinastiei Joseon. Ea a trait in perioada domniei regelui Jungjong (d.1506-1544).

Du-hyang, amanta cunoscutului Yi Hwang (Teogye), invatat confucianist si mare poet, a trait in perioada regilor Jungjong si Myeongjeong. Despre ea se stie ca s-a sinucis aruncandu-se intr-un rau, in orasul ei natal Danyang, dupa moartea lui Yi Hwang. Mormantul ei se afla langa locul in care s-a sinucis.

Gang-a, a trait in Jeolla, in timpul regelui Seonjo, si a fost amanta lui Jeong Cheol, poet cunoscut.
Juk-hyang, a trait in timpul regelui Sunjo si a fost amanta lui Kim Jeong-hui, ministru, invatat si caligraf.
Chu Non-gae, cunoscuta pentru faptul ca a ucis un general japonez in timpul bataliei de la Jinju.

Hwang Jin Yi-dansul salvator

Continuarea acestei recenzii, în care vă spuneam că Hwang Jin Yi îşi va salva bărbatul iubit de la moarte,v-o prezint acum.


Cei doi au fugit vreme de 3 ani,dar au fost nevoiţi să revină în capitală,iar ministrul Kim Jung Han urmează să fie pedepsit cu moartea pentru că şi-a părăsit regele,căruia îi era loial.


Jin Yi de asemenea urmează să fie pedepsită,dar deocamdată ea se ascunde.Când aude că ministrul va fi pedepsit cu moartea,alege să participe la un banchet dat chiar în faţa regelui,cu toate că asta poate însemna şi moartea ei.


Însă dansul ei e pe cale să producă un sfârşit neaşteptat.

Ea îşi face apariţia în scenă într-o uriaşă floare,din care iese,după ce floarea se deschide petală cu petală.

În acelaşi timp,ministrul este dus la locul execuţiei.
Jin Yi iese din floare,dar are capul acoperit cu o pălărie,şi nimeni nu ştie cine se ascunde în spatele acesteia.

Atunci îşi dă pălăria jos,şi toţi rămân consternaţi,mai ales regele,dar dansul continuă.

Ea desfăşoară o hârtie pe care este scrisă o frumoasă poezie,
Într-o lungă noapte a iernii
Am tăiat corzile inimii mele…
Şi le-am aruncat sub vântul primăverii
Când iubitul meu vine în noapte
Am să-mi desfăşor inima puţin câte puţin
Când iubitul meu vine în noapte
Am să-mi desfăşor inima puţin câte puţin.
Poezie care pentru Jin Yi semnifică sfârşitul pentru ea şi pentru iubitul ei.

Dansul şi poezia impresionează audienţa,pe unii până la lacrimi,inclusiv pe rege,care ordonă imediat ca procesul uciderii ministrului Kim Jung Han să fie oprit.