Ziua Copiilor în Coreea

Deşi relaţia copil-părinte în Coreea ar putea părea la prima vedere una rece şi rigidă, durata mare de timp pe care copiii coreeni o petrec alături de părinţi ne demonstrează contrariul. Stricteţea este considerată un semn al dragostei, părinţii evitând să-şi manifeste liber afecţiunea faţă de copiii lor din cauza faptului că aceştia ar putea deveni indisciplinaţi. O abatere de la această “regulă” se produce, printre altele, de Ziua Copiilor, sărbătorită în Coreea de Sud pe data de 5 mai.
Astăzi este, deci, o zi deosebită în rândul copiilor coreeni de toate vârstele, deoarece se celebrează importanţa lor prin ieşiri în aer liber, locurile preferate de părinţi pentru a-şi răsfăţa copiii fiind parcurile de distracţii, cinematografele, grădinile zoologice. Această ocazie deosebită marchează ţara prin numeroase parade sau evenimente speciale, demonstraţii de arte marţiale, dar şi prin concursuri variate: concursuri sportive, de scris şi de desenat. Spre exemplu, dacă sunteţi în Coreea de Sud intr-o zi ca aceasta şi vreţi să-i oferiţi copilului doza recomandată de fericire, veţi reuşi acest lucru negreşit ducandu-l la următoarele festivaluri: Creative Science Festival, ce are loc la Gwacheon Naţional Science Museum şi la care puteţi găsi atracţiile: spectacol de magie, jocuri cu lasere şi expoziţia egipteană, şi Chuncheon Songam Children’s Festival, ţinut la Chuncheon Songam Sports Town, unde copiii pot participa la spectacole cu baloane, se pot juca golf sau se pot aventura în locurile de joacă cu atracţii inedite.
Întrucât este o ocazie specială, majoritatea copiilor se îmbrăcă în haine tradiţionale, subliniind astfel longevitatea acestei sărbători. Cei mici sunt răsfăţaţi de către părinţi, şi nu numai, cu bunătăţi culinare tradiţionale precum: mandoo (găluşte coreene făcute din carne tocată şi legume), songpyeon ( prăjitură de orez în formă de semilună), sollongtang (noodles cu orez şi vită), gujulpan (fâşii de carne şi legume).
Această zi marcantă a atras atenţia scriitorilor şi nu a scăpat fără a fi consemnată în cărţi. Ruth Suyenaga, autoarea cărţii Ziua Copiilor , a adus în prim-plan povestea lui Young Soo Newton, un băieţel coreean adoptat, ce locuieşte în America cu familia lui. La îndemnul părinţilor lui, care nu vor ca noul membru al familiei să-şi uite rădăcinile, acesta participă în fiecare sâmbătă la cursuri la Insistutul Corean. Intr-o sâmbătă, îşi învita bunul prieten la el, pe Jeremy, datorită faptului că sărbătoresc Ziua Copiilor. Jeremy, personaj cu care în acest punct se poate identifica cititorul, descoperă tradiţiile coreene şi află mai multe despre Ziua Copiilor. În final, Jeremy este atât de fermecat de Tae Kwon Do, încât îi sugerează lui Young Soo Newton că ar trebui să împărtăşească acest sport cu toată clasa. În urma acestei întâmplări, clasa lui Young Soo devine campioană la Tae Kwon Do a şcolii elementare Raymond.
Istoric vorbind, Ziua Copiilor a fost “creată” de către scriitorul şi povestitorul Bang Jeong Hwan în 1923, ea fiind recunoscută ca sărbătoare naţională abia în 1975, după ce ulterior se numise “Ziua Băiatului” (denumire datorată perioadei coloniale japoneze). Bang Jeong Hwan, personalitate ce s-a stins la frageda vârsta de 33 de ani, a lăsat posterităţii o serie de cadouri de nepreţuit: învăţături şi povestioare cu privire la rolul crucial al copiilor în societatea contemporană. În timpul perioadei dominaţiei japoneze a avut o revelaţie, ea fiind redată cu măiestrie într-un fragment succinct din creaţia sa,O scrisoare deschisă către adulţi,şi anume: “Copiii sunt viitorul naţiunii noastre. Să le arătăm respect copiilor. Copiii ce cresc înconjuraţi de batjocură şi dispreţul celor din jur, în cele din urmă vor deveni oameni fără lipsa de respect faţa de ceilalţi oameni, în timp ce copiii care sunt respectaţi vor deveni adulţi care la rândul lor vor respecta pe alţii”.
O altă acţiune notabilă a celebrei personalităţi este transpusă prin asemuirea cuvântului “eorini” cu cuvântul“copii”. Înainte de această acţiune, copiii erau numiţi “ahae”. Mai mult, acestui cuvânt i-a fost ataşat sufixul peiorativ “nom”, rezultând “ahaenom”. Bang Jeong Hwan, pentru a arăta care este locul copiilor în societate şi pentru a le arăta respectul cuvenit, a schimbat numele copiilor în “eorini”, prin urmare, sărbătoarea fiind denumită “Eorini nal”. Tot din iniţiativa ilustrului scriitor, a luat fiinţă prima revistă dedicată exclusiv copilului,Eorini, în cadrul căreia erau cuprinse poveşti, cântece, poezii dar şi articole care îi pot ajuta pe părinţi în misiunea de educare a copilului.
în 1923, Bang Jeong Hwan a format Saekdong, o organizaţie ce urmărea promovarea mişcării culturale a copiilor. Primul lucru pe care l-a făcut scriitorul a fost să se concentreze pe drepturile copilului, în prezent organizaţia reuşind conserve această primă acţiune a decedatului şi să-şi continue cu succes activitatea în acest sens.
Imaginea de mai sus este una simbolică; explicaţia elementelor folosite este următoarea:
- Inima-mintea membrilor Saekdong
- Cercul-sufletul copiilor
- Taegeukul verde- ambiţia, libertatea, pacea, cultura, visul sau speranţa
- Taegeukul alb – descrierea copiilor ce strigă
Motto-ul organizaţiei: Fii un copil autentic si curajos si iubeste-i si ajută-i pe ceilalţi”
Textul proclamării Zilei Copiilor a fost prezentat de către organizaţie la data de 1 mai 1923, şi poate fi văzut pe o piatră memorială la Independence Hall, piatră ce marchează locul în care s-a făcut proclamaţia. Textul proclamaţiei conţine mai exact 8 cerinţe ale copiilor cu privire la adulţi,dintre acestea putem aminti:
- Copiii ar trebui născuţi intr-un mediu sănătos şi ar trebui să crească înconjuraţi de dragoste,intr-o familie afectuoasă.
- Copiii ar trebui să preia o cultura mare şi importantă, pe care să o recreeze şi să o răspândească.
- Copiii ar trebui să iubească natura şi arta şi să cultive spiritul şi atitudinea necesare pentru a cerceta.
- Copiii sunt speranţa şi viitorul nostru. Ar trebui să crească precum nişte cosmopoliţi, urmând a reprezenta suportul şi generatorul de forţă necesar naţiunii pentru a contribui la pacea dintre oameni.
Bang Jeong Hwan a călătorit prin toată Coreea, încercând să-şi impună principiile. Povestirile sale pentru copii au marcat întreaga naţiune, el reuşind să mişte profund inimi de toate dimensiunile. Până şi copiii şi-au arătat măreaţa recunostiinta pentru acesta, punând bani deoparte pentru construirea unei statui a celebrului activist, la mormântul acestuia,lucrare ce a început în 1938, şi cu ajutorul micuţelor fiinţe reuşind a fi finalizată abia în 1971.
Curajul de necontenit al povestitorului a marcat o întreagă generaţie, modul în care a luptat împotriva puteriilor coloniale fiind unul de-a dreptul şocant. Acesta este unul din motivele pentru care, chiar şi azi, la cea de-a 90-a celebrare a Zilei Copiilor, putem simţi plutind în aer pasiunea lui Bang Jeong Hwan.

Samiljeol (삼일절) – Ziua Independentei

„Miscarea de la 1 martie” sau „Miscarea Samil”, a fost una dintre cele mai vechi manifestatii publice de rezistenta care a avut loc in timpul ocupatiei militare japoneze a Imperiului Coreean. Aceasta zi comemoreaza evenimentul care a avut loc pe 1 martie 1919, zi in care poporul coreean a declarat independenta natiunii lor fata de Japonia si totodata a fost un catalizator pentru stabilirea Guvernului provizoriu al Republicii Coreene (13 aprilie 1919).

Aceasta sarbatoare nationala este foarte speciala pentru coreeni deoarece este aniversarea “Miscarii de Independenta”. Coreea a fost sub dominatia japoneza timp de 36 de ani (1910 ~ 1945). In urma razboaielor cu China si Rusia, Japonia a castigat controlul asupra Coreei, iar in 1910 Coreea a fost anexata Japoniei.
Perioada anilor 1910-1919 a fost numita “perioada intunecata”, datorita represiunilor politice si culturale la care Coreea a fost supusa de catre Japonia. Organizatiile politice au fost interzise, iar dupa 1910 a fost practic interzisa orice intrunire fara permisiune, in prealabil, din partea politiei. Presa, sau ceea ce mai ramasese din publicatiile care nu fusesera interzise conform legii publicarii din 1909, era cenzurata strict, scolile predau limba japoneza ca limba principala, iar limba coreeana ca limba secundara, manualele scolare erau strict cenzurate si ele, de aceea posibilitatile de educatie pentru coreeni erau limitate. Colonistii japonezi aveau dreptul sa fie judecati de catre un judecator, dar coreenii, conform Ordinului 10 (“Seirei 10″) puteau fi judecati de catre un capitan de politie (sau functionar de stat echivalent) pentru incalcari ale legii pentru care pedeapsa prevazuta era o amenda de pana la 100 yeni sau inchisoare de pana la 3 luni. Din decembrie 1912, a fost introdusa pedeapsa cu biciuitul (“chikei”) – administrata insa numai coreenilor – ceea ce a facut ca ura fata de japonezi sa creasca si mai mult.
Intre 1910 si 1918 au avut loc masuratori de teren, iar in cazurile in care proprietatea terenului era nedocumentata sau terenul nu fusese declarat deloc, terenul era nationalizat si cultivatorii erau fortati sa-l inchirieze, arenda fiind de obicei 50% din recolta.
Dupa anexarea din 1910, Japonia a inceput sa construiasca drumuri, cai ferate si porturi si sa prelungeasca liniile telegrafice existente, toate acestea fiind coordonate cu dezvoltarea ce avea loc in Manciuria.
In 1919 rezistenta coreeana, impotriva ocupatiei japoneze brutale, s-a manifestat prin miscarea populara “1 Martie”. Fortele de politie si armata japoneza au inabusit cu forta miscarea, in jur de 7000 de oameni fiind ucisi.

In prezent, in aceasta zi, de Samiljeol, coreenii ridica steagul national, Taegeukgi pentru a slavi monumentul lor.

Miscarea „Miscarea Samil” a dus la o schimbare majora in politica imperiala japonesa fata de Coreea. Guvernatorul japonez, Generalul Hasegawa Yoshimichi si-a asumat responsabilitatea pentru pierderea controlului (desi majoritatea masurilor represive care au condes la revolta au fost puse in aplicare de catre predecesorii sai) si a fost inlocuit cu Makoto Saito. Unele aspecte impuse de statul japonez si considerate inacceptabile pentru coreeni au fost eliminate. Politia militara a fost inlocuita de forta civila, iar libertatea presei, pe atunci limitata, a fost permisa sub termenul „politica culturala”. Femeile au gasit, pentru prima data in Coreea , dupa miscare, noi oportunitati pentru exprimarea opiniilor. Astfel reviste ca Yoja Sin (New Woman) si Kye Yoja (Women’s World) au fost tiparite.

Parcul Tapgol(탑골 공원) a fost primul parc modern din orasul Seul, situat in Jongno-gu. Parcul este sinonim cu „Miscarea de la 1 martie”. Evenimentele din preajma zilei de 1 Martie 1919 au inceput atunci cand 33 de nationalisti coreeni s-au intalnit la restaurantul Taehwagwan din Seul. Initial planuisera sa se reuneasca in Parcul Pagoda, actualmente Tapgol, dar se temeau ca o astfel de intalnire va declansa o revolta. Chiar daca au pus la cale un plan pe ascuns si s-au intalnit la restaurant, mai tarziu, a doua zi, un student coreean citea cu voce tare „Declaratia de Independenta” multimii adunate in parc, dupa ce mai multi cetateni au scris-o si semnat-o.

Parcul Tapgol a ramas unul dintre locurile cele mai semnificative din intreaga tara, din punct de vedere istoric si cultural. Datorita Comorilor Nationale prezente in acest parc este considerata una dintre cele mai cautate si vizitate atractii turistice din oras.
La data de 24 mai 1949, ziua de 1 Martie a fost desemnata sarbatoare nationala in Coreea de Sud.

Coreea azi / Fashion / Ha Ji Won

Vă prezint o serie de poze cu Ha Ji Won,de data aceasta cu părul mai scurt.Sper să vă placă ţinutele,la fel de mult pe cât îmi plac mie.
Nu vreau să vă plictisesc cu aceste poze,dar nu mă pot abţine,pentru că Ha Ji Won este un model fără cusur.

Dong Yi, Nobilă Consoartă Regală

Poate titlul era mai potrivit „Cum a ajuns Dong Yi Nobilă Consoartă Regală”. Şi veţi vedea de ce… Nu vă voi povesti în ce condiţii a înaintat în rang pentru că s-a mai scris despre asta, voi încerca doar să vă prezint toate etapele pe care le-a parcurs pâna la final. Este povestea primei femei din clasa de jos a societăţii care a urcat până aproape de cea mai înaltă treaptă ierarhică din regat. Mai era doar un pas şi putea ajunge Regină (wang-bi). Dar, n-a fost să fie… Din păcate n-a putut nici măcar să devină Regină-mamă (te-bi) pentru că a murit înainte ca fiul ei să ajungă rege. Dar a fost una dintre cele mai respectate şi venerate concubine regale.

Totul a început când din sclavă, Dong Yi a ajuns doamnă la Curte.

Apoi a urmat recunoaşterea în cadrul Biroului de investigaţii şi ocuparea funcţiei de Doamnă anchetator.

Iubirea regelui a făcut ca ea să nu rămână o simplă doamnă de la Palat, ci să devină Doamnă Specială de la Curte.

A fost primul pas spre familia regală… Primul rang de Consoartă regală a fost 4 (Jong), Sukwon. Atunci Dong Yi i-a dăruit regelui Sukjong primul fiu, Yeongsoo, care moare cam la un an.

Odată cu reîntoarcerea la Palat şi recunoaşterea oficială a Prinţului Yeoning (viitorul rege Yeongjo), Dong Yi ajunge Sukeui, Consoartă regală de rang 2 Jong.

Dacă până acum era cunoscută cu numele de familie Chun, a sosit şi clipa în care să mai înainteze încă o treaptă şi să devină Choi Sukbin, Nobilă Consoartă Regală de rang 1 Jong. Şi aşa va rămâne în istorie.

Dong Yi – Biroul de investigaţii

Chiar a existat un Biroul de investigaţii în Palatul regal, în perioada Joseon?
Am încercat să aflu acest lucru comparând evenimentele din serialul Dong Yi cu înregistrări istorice reale Joseon.
În episodul 12, Dong Yi intră ca 궁관 kung-gwan (doamnă anchetator) şi se alătură doamnelor de la Biroul de investigaţii. Dar, conform înregistrărilor din perioada Joseon, oficial nu exista niciun Birou de investigaţii în Palatul regal. Şi prin urmare, nici un titlu oficial de doamnă anchetator a Curţii.

Organizarea doamnelor de la Curte
Doamnele care lucreau la Curte erau repartizate regelui, reginei, reginei-mame, Prinţului Moştenitor, concubinelor regelui sau concubinei Prinţului Moştenitor. Numărul doamnelor de la Curte, probabil a variat pe parcursul perioadei, dar în conformitate cu înregistrări din timpul domniei regelui Gojong (1863-1907), 100 de doamne îl serveau pe rege, 100 pe regina-mamă, 100 pe regină, 60 pe Prinţul moştenitor şi 40 pe concubina Prinţului Moştenitor.
Ele erau desemnate să lucreze în diferite zone ale Curţii – dormitoare, toalete, camere private etc. În general vorbind, doamnele de la Curte aveau ranguri între 5 şi 8 şi aveau îndatoriri de zi cu zi ale vieţii de la Palat. Doamnele cu cel mai mic rang, 9 erau muzicieni de sex feminin. Apoi, în fiecare zonă a palatului, doamnele de la curte erau numite ca inspectori pentru a verifica pe doamnele de la alte departamente pentru a se asigura că se comportau corespunzător.

Două doamne de la Curte erau numite ca inspectori la Palatul Prinţului moştenitor şi două la cel al regelui şi două la regina-mamă. Dacă probleme morale sau indiscreţii erau descoperite printre doamnele de la Curte atunci inspectorul raporta aceste lucruri şefului Curţii interne 제조 상궁 che cho sang gung 提調尙宮 care anunţa apoi pe regină, regina-mamă, concubine etc. Deci, deşi n-a existat niciun Birou oficial de investigaţii, neoficial au existat doamne inspectori alese în cadrul diverselor departamente dintre doamnele de la Curte şi erau cunoscute ca 감찰 시녀 kam chal shi nyo 監察侍女, care se poate traduce „doamnă anchetator”.

Viata si rolul femeilor de la curtea regala in timpul dinastiei Joseon

Femeile de la Curtea regala,numite si gungnyeo erau toate femeile de la curte aflate sub primul rang major (jeong ilpum),cel mai inalt rang oficial care se conferea doar consoartelor regilor sau printilor.Denumirea de doamne de la Curtea regala insemna de fapt femei care serveau familia regala in cadrul palatului regal. Erau asa-numitele servante publice,iar printre denumirile existente se regasesc gunggwan, naegwan sauyeogwan.
In Marele Cod pentru Administrarea Statului (Gyeongguk dajeon), principalul statut al Joseonului, se face referire la ele prin titlul de naemyeongbu,care in traducere inseamna exact doamne de la curte. Ele primeau diferite titluri si ranguri in concordanta cu indatoririle lor si cu pozitia.

Choi Sanggung,doamna la bucataria regala,in drama Giuvaerul palatului(2003)

Regulile pe care trebuiau sa le respecte aceste femei au fost introduse in al saselea an de domnie a regelui fondator al dinastiei Joseon,regele Taejo (d.1392-1398). Rangurile detaliate ,titlurile si pozitiile au fost finalizate in al zecelea an de domnie al regelui Sejong (d.1418-1450),si incluse in Marele Cod pentru Administrarea Statului cand statutul a fost promulgat in 1471, al doilea an de domnie al lui Seongjong.




Doamnele de la rangul cinci major (jeong opum), pana la rangul noua minor (jong gupum),numite yeogwan si respectiv nain,serveau in diferite zone ale palatului.Erau recrutate prin diverse proceduri, si primeau titluri diferite conform datoriilor lor. In perioada de inceput a dinastiei, doamnele de la curte erau alese dintre femeile servante de la diferite oficii publice, sau dintre fiicele concubinelor gisaeng.

Jo Sanggung,doamna lui Jang Hee Bin,din Dong Yi

De asemenea,chiar si fetele din familii respectabile incepeau sa fie recrutate, iar parintii isi maritau fetele foarte tinere,pentru a evita recrutarea lor. Spre sfarsitul dinastiei insa, s-a interzis ca fetele din familiile bune sa mai fie recrutate. Aceasta regula a fost data in timpul domniei regelui Yeongjo (d.1724-1776).
Asadar, fetele cu varsta cuprinsa intre 4 si 10 ani, erau recrutate si antrenate pentru a deveni doamne la curtea regala. Cele care ajungeau sa serveasca in preajma regelui erau alese prin recomandari venite de la doamnele senioare,care se numeau sanggung, sau prin propriile relatii. Candidatele erau intervievate de catre doamnele cu titlul sanggung,de la respectivele zone ale palatului unde urmau sa fie repartizate, iar cele care treceau testul primeau un set de haine si instructiuni privind ziua in care trebuiau sa se prezinte la palat.Parintii tinerelor fete alese sa devine doamnele la palat erau onorati,dar si tristi pentru ca fetele lor trebuiau sa traiasca in palat pentru tot restul vietii.

Seo Jang-geum,tanara in devenire doamna la bucataria regala,in Giuvaerul palatului

Fetele care urmau sa faca parte din staff-ul personal al regelui intrau la palat la varsta de 4 sau 5 ani,cele care urmau sa serveasca in camerele de cusut si brodat intrau la varsta de 6 sau 7 ani iar cele care urmau sa serveasca alti membrii ai familiei regale la varsta de 12 respectiv 13 ani. Cand aveau 7,8 ani, fetele incepeau sa invete sa scrie si sa citeasca cele mai importante invataturi confucianiste pentru tineri,Cheonjamun si Sohak.


Invatau de asemenea si vocabularul folosit la curte, manierele si sa caligrafieze cat mai frumos. Fetele incepeau sa lucreze de la 11,12 ani, iar cand implineau 18 ani avea loc o ceremonie,un soi de nunta simbolica care marca faptul ca au devenit insotitoare pe deplin.
Doamnele cu cel mai inalt rang,sanggung raspundeau la randul lor in fata doamnei-in-asteptare sef, numita jejo sanggung.Aceasta era doar una, si ea raspundea de ordinea din palat si comanda tuturor celorlalte doamne, din ordinele reginei. Aceasta avea doua servitoare personale si o secretara.

Yeo Sanggung,doamna la biroul de investigatii,in Dong Yi(2010)

Doamnele care erau mereu alaturi de rege sau regina, numite jimil sanggung,aveau o putere foarte mare.Cea mai cunoscuta doamna de la curte din timpul dinastiei a fost doamna Kim Gae-si.Ea il servea pe regele Seonjo,si a castigat favorurile fiului acestuia, printul Gwanghae. Cand printul a ajuns pe tron, ea avea deja o puternica influenta castigata prin relatiile intime pe care le avea cu diversi curteni puternici. Cand regele Gwanghaegun a fost detronat printr-o lovitura de stat, si regele Injo a urmat la tron,Gae-si a fost executata in fata unei mari audiente. Asadar doamnele care il asteptau pe rege aveau acces la informatii secrete si deveneau astfel extrem de vulnerabile in fata rasturnarilor politice.

Kim Gae-si, in k-drama West Palace (1995), interpetata de actrita Lee Young Ae

Cea mai mare dorinta pe care o putea avea o doamna de la curte era sa cucereasca inima regelui si sa-l serveasca in timpul noptii, asta pentru ca ele nu puteau avea relatii romantice sub nicio forma. Ele apartineau regelui, dar in realitate era mult mai greu sa atraga atentia acestuia decat ar parea. Asadar, cand una dintre doamnele din palat reusea s a il atraga pe rege si sa ramana insarcinata, tot palatul era in fierbere.


Orice doamna care ii daruia un copil regelui se bucura de tot luxul si devenea oficial consoarta regala. Primea titlul de Sugwon, si rangul patru minor, iar incaperile in care locuia primeau numele ei. Astfel reusea sa asigure posturi publice pentru membrii familiei sale.
Rivalitatile si gelozia intre doamnele de la curte creau deseori situatii stanjenitoare. Nu putine au fost doamnele sau consoartele regale care si-au pierdut viata in mijlocul unor astfel de turbulente.


Regele Taejong (d.1400-1418) a avut 10 consoarte, cel mai mare numar dintre toti monarhii, iar regele Seongjong (d.1469-1494) a avut 9. Dar cel mai mare scandal care privea o consoarta regala superambitioasa s-a petrecut in anii de domnie a lui Sukjong (d.1674-1720), iar consoarta era Jang Hee Bin. Aceasta ii daruise un fiu regelui,care avea sa devina la randul sau regele Gyeongjong (d.1720-1724), dar a fost condamnata la moarte prin otravire din cauza ambitiilor ei pentru putere.


Tot regele Sukjong a lasat insarcinata o servitoare de la curte, care lucra la bucatarie, doamna Choi. Aceasta e devenit Choi Suk Bin dupa ce a dat nastere unui fiu. Fiul ei avea sa devina regele Yeongjo (d.1724-1776), regele cu cea mai lunga domnie.Insa nu toate doamnele care ajungeau in patul regelui cunosteau neparat si schimbari de statut sau titlurile ravnite. Fara a da nastere unui print sau unei printese, multe dintre ele ramaneau doamne ca inainte dar cu ranguri mai inalte.

Consoarta Hee Bin,in drama Dong Yi

Consoarta Suk Bin,in Dong Yi

In timpul domniei regelui Seongjong erau 29 de doamne la palatul reginei-mama,27 de doamne la palatul reginei si 49 la palatul regelui. In total existau pana la 684 de doamne in interiorul palatului,prin secolul 18, dar in timpul regelui Gojong numarul lor a scazut si pana la 480, dintre care 100 la palatul regelui, al reginei si al reginei-mama, 60 la palatul printului mostenitor,40 la palatul printesei mostenitoare, 50 la palatele celorlalti printi si 30 la palatele printeselor.
Odata ce intrau la palat, doamnele primeau tot ce aveau nevoie pentru viata zilnica. Salariile lor fluctuau in functie de starea economica a tarii, si primeau cateodata premii speciale de sarbatori. Aveau 20 de zile pe an in care isi putea vizita familiile sau puteau lua parte la zilele de nastere a membrilor familiei, insa cu acordul doamnelor senioare. Insa doar doamnele mai in varsta aveau voie sa participe la nunti din afara palatului.

Doamne de la biroul de investigatii,din Dong Yi

Doamnele lucrau in doua schimburi;citeau,exersau caligrafia sau faceau ornamente in orele libere. Jurnalul Anului Gyechuk (Gyechuk Ilgi) si Biografia reginei Inhyeon (Inhyeon wanghu jeon) au fost scrise de doamne insotitoare anonime,iar in ziua de astazi sunt considerate lucrari literare de mare valoare si inregistrari veridice ale vietii de la palat. Desi se presupunea ca isi traiau toata viata in interiorul palatului, au existat cazuri in care unele au fost lasate sa plece. Printre ocaziile cu care unele doamne au putut parasi palatul au fost secetele; se credea ca seceta se va sfarsi daca unele femei vor fi lasate sa plece, deoarece astfel sufletele doamnelor care au murit nemaritate aveau sa nu mai poarte pica contra palatului regal. Totusi,nici cele care erau eliberate nu isi puteau trai restul vietii exact cum isi doreau.
Concluzionand, rolul doamnelor de la curte a fost unul crucial in conservarea vietii si culturii casei regale si sustinerea dinastiilor prin facilitarea operatiunilor politice.

Viata si rolul asistentelor din timpul dinastiei Joseon

Stricta separare dintre barbati si femei din timpul dinastiei Joseon a dus la necesitatea ca infirmierele medicale sa ingrijeasca femeile bolnave.
In al 6-lea an al domniei regelui Taejong (d.1400-1418),un oficial de la institutul pentru sanatate publica (Jesaengwon), pe nume Heo Do l-a sfatuit pe rege sa permita instruirea unor tinere servitoare, in vederea invatarii luarii pulsului si aplicarea acupuncturii. Motivul cererii sale era ca multe femei bolnave mureau din cauza faptului ca refuzau sa fie tratate de catre doctori barbati, din cauza rusinii. Astfel, spunea Heo Do, domnia monarhului ar fi fost indreptata spre binele oamenilor,iar acestia l-ar fi apreciat mult mai mult.
Taejong a acceptat propunerea acestuia si a ordonat celor din cadrul Jesaengwon sa instruiasca acolo, pentru prima oara, asistente medicale.
Asistentele au inceput sa fie recrutate din randul servitoarelor de la diverse oficii publice din capitala. In timpul anilor regelui Sejong (d.1418-1450), recrutarea a fost extinsa si la oficiile din provincie pentru a inaspri conditiile de alegere. Un motiv pentru care servitoarele de la oficiile publice erau recrutate ca asistente medicale era ca ele trebuiau sa-i asiste pe doctori, deoarece era de negandit ca femei din clasele sociale inalte sau chiar femeile obisnuite sa lucreze cu barbatii.
In ciuda statutului umil pe care il aveau asistentele,ele erau printre cele mai educate femei. Pe langa faptul ca trebuiau sa dobandeasca abilitati de ingrijire si executare a acupuncturii,erau nevoite sa citeasca si texte in limba chineza,pentru cultura generala si virtuti.
Reguli speciale privind asistentele si educatia necesara, si care sa incurajeze invatarea si citirea printre acestea, au fost incluse in Marele Cod pentru Administrarea Statului (Gyeongguk Daejeon) in timpul domniei regelui Seongjong (d.1469-1494).
Pentru ca lucrau cu oameni, si viata lor depindea de cunostintele lor, asistentele trebuiau sa aiba caracter virtuos.

Pentru asta, ele citeau scrierile clasice confucianiste, cum erau Analele lui Confucius, Mencius, Marile Invataturi si Doctrina de mijloc (Doctrine of the Mean).
Cum numarul asistentelor era intr-o continua crestere, ele au fost asadar impartite in doua, o parte care serveau in cadrul palatului regal, si alta parte care servea la dispensarul public (Hyeminseo). Cate 12 asistente erau repartizate la palatele reginei, reginei-mama si a celorlalte doamne din familia regala, pentru a avea grija de sanatatea acestora.70 de asistente lucrau la Hyeminseo,tratand femei din diferite clase sociale.
In serialul Hur Jun, mare parte din actiune se petrece la spitalul comunal, numit Hyeminseo.

Asistentele ii insoteau pe doctori si puneau diagnosticul in locul lor, pentru femeile bolnave, iar acestia asteptau afara pentru ca nu aveau voie sa stea personal langa paciente. Ele nu aveau insa voie sa scrie retete, dar puteau trata febra sau durerile de masele ale femeilor, pentru ca ele le puteau atinge. Luarea pulsului si tehnica acupuncturii era in mare parte munca lor, pe langa aceasta, asistau la nasteri ca moase.

Unele asistente,sau sub alta denumire,infirmiere au avut abilitati iesite din comun,devenind faimoase. Infirmiera Jangdeok, care traia pe insula Jeju era binecunoscuta pentru vindecarea absceselor si durerilor de dinti.


In Seul s-au gasit inregistrari despre ea, deoarece multe familii nobile au incercat sa o angajeze ca asistenta personala a familiei. A devenit si mai faimoasa dupa ce a murit, deoarece, o tanara pe nume Gwigeum, care se afla sub stricta ei supraveghere, si pe care o invatase secretele ei, primise sarcina de a instrui doua tinere asistente din partea guvernului, insa daduse gres.

Infirmiera Jang-deok este portretizata in serialul Dae Jang-geum, de catre actrita Kim Yeo Jin.

Conform Analelor regelui Seongjong, tanara Gwigeum a fost interogata chiar de rege. Acesta o acuzase ca incerca sa-si ascunda abilitatile medicale, si nu le invatase nimic pe cele doua fete, pentru a beneficia doar de ea de aceste cunostinte. Pedeapsa era torturarea, pana ce recunostea aceste lucruri. Tanara i-a raspuns regelui, si i-a spus ca a inceput sa invete tehnici medicale de la 7 ani, insa doar la 16 ani a reusit sa le si stapaneasca. Asadar, ea le-a invatat pe fete, dar ele au dat gres in a invata.
Din pacate,rolul asistentelor s-a modificat drastic in timpul regelui Yeonsangun(d.1494-1506), considerat cel mai prost rege din istoria Joseonului. Acesta le-a folosit pe post de muziciene la petrecerile din palat, el fiind cunoscut ca un monarh caruia ii placeau chefurile si femeile. De aceea, el le prefera pe asistente in locul femeilor animatoare (kisaeng), pentru ca erau mai bine educate si stiau sa recite poezii si sa scrie frumos. La majoritatea banchetelor, pe langa femeile gisaeng, regele ordona ca asistentele sa fie prezente, pentru a canta si a dansa. De atunci, asistentele au primit denumirea de yakbang gisaeng, in traducere animatoare farmaciste. Mult timp,ele au avut de indeplinit ambele roluri,atat cel de infirmiere cat si cel de animatoare.
Ne amintim cu toti, atat in serialul Dae jang-geum (2003), cat si in Hur Jun (1999), cum asistentele medicale erau solicitate la diverse bancheturi, unde trebuiau sa-i distreze pe nobili. Iar cele care refuzau sa participe, erau persecutate si pedepsite.

Asistenta Shin-bee din Dae Jang-geum, interpretata de Han Ji Min

Asistentele Ye-jin si Chae-sun, in serialul Hur Jun, interpretate de Hwang Soo Jung,respectiv Lee Joo Hee

Odata cu intronarea regelui Jungjong (d.1506-1544),dupa detronarea lui Yeonsangun printr-o lovitura de stat, atat regele cat si guvernul le-au incurajat sa se concentreze pe medicina. Cu toate aceste eforturi, raul nu a putut fi indepartat de la radacina, multe dintre ele continuand aceste practici de buna voie sau silite de nobili.
Datorita bunei educatii pe care o aveau,asistentele au primit rolul aditional de femei-investigator.Erau mobilizate pentru a face investigatii in casele nobililor suspectati de faptul ca pregateau zestre extreme de luxoase. De asemenea investigau cazuri de crima si arestau femei aflate sub suspiune,fie cele din familiile nobile sau chiar din familia regala.


Erau insarcinate si cu cea mai grea dintre sarcini, inmanarea otravii condamnatelor.
Intr-un episod din Hur Jun, le vedem pe asistente cum sunt trimise la o familie de nobili pentru a investiga continutul zestrei,sau cum asistentele sunt nevoite sa dea otrava celor condamnati.
Cu toate aceste restrictii impuse femeilor,o singura femeie a reusit sa devina asistenta medicala,iar apoi,medic regal.Aceasta femeie a fost Jang-geum,medical personal al regelui Jungjong, al carei nume este mentionat in Analele Dinastiei Joseon de 7 ori. De atunci si pana in zilele noastre, niciun demnitar nu a mai avut o femeie medic personal.