Deşi relaţia copil-părinte în Coreea ar putea părea la prima vedere una rece şi rigidă, durata mare de timp pe care copiii coreeni o petrec alături de părinţi ne demonstrează contrariul. Stricteţea este considerată un semn al dragostei, părinţii evitând să-şi manifeste liber afecţiunea faţă de copiii lor din cauza faptului că aceştia ar putea deveni indisciplinaţi. O abatere de la această “regulă” se produce, printre altele, de Ziua Copiilor, sărbătorită în Coreea de Sud pe data de 5 mai.
Astăzi este, deci, o zi deosebită în rândul copiilor coreeni de toate vârstele, deoarece se celebrează importanţa lor prin ieşiri în aer liber, locurile preferate de părinţi pentru a-şi răsfăţa copiii fiind parcurile de distracţii, cinematografele, grădinile zoologice. Această ocazie deosebită marchează ţara prin numeroase parade sau evenimente speciale, demonstraţii de arte marţiale, dar şi prin concursuri variate: concursuri sportive, de scris şi de desenat. Spre exemplu, dacă sunteţi în Coreea de Sud intr-o zi ca aceasta şi vreţi să-i oferiţi copilului doza recomandată de fericire, veţi reuşi acest lucru negreşit ducandu-l la următoarele festivaluri: Creative Science Festival, ce are loc la Gwacheon Naţional Science Museum şi la care puteţi găsi atracţiile: spectacol de magie, jocuri cu lasere şi expoziţia egipteană, şi Chuncheon Songam Children’s Festival, ţinut la Chuncheon Songam Sports Town, unde copiii pot participa la spectacole cu baloane, se pot juca golf sau se pot aventura în locurile de joacă cu atracţii inedite.
Întrucât este o ocazie specială, majoritatea copiilor se îmbrăcă în haine tradiţionale, subliniind astfel longevitatea acestei sărbători. Cei mici sunt răsfăţaţi de către părinţi, şi nu numai, cu bunătăţi culinare tradiţionale precum: mandoo (găluşte coreene făcute din carne tocată şi legume), songpyeon ( prăjitură de orez în formă de semilună), sollongtang (noodles cu orez şi vită), gujulpan (fâşii de carne şi legume).
Această zi marcantă a atras atenţia scriitorilor şi nu a scăpat fără a fi consemnată în cărţi. Ruth Suyenaga, autoarea cărţii Ziua Copiilor , a adus în prim-plan povestea lui Young Soo Newton, un băieţel coreean adoptat, ce locuieşte în America cu familia lui. La îndemnul părinţilor lui, care nu vor ca noul membru al familiei să-şi uite rădăcinile, acesta participă în fiecare sâmbătă la cursuri la Insistutul Corean. Intr-o sâmbătă, îşi învita bunul prieten la el, pe Jeremy, datorită faptului că sărbătoresc Ziua Copiilor. Jeremy, personaj cu care în acest punct se poate identifica cititorul, descoperă tradiţiile coreene şi află mai multe despre Ziua Copiilor. În final, Jeremy este atât de fermecat de Tae Kwon Do, încât îi sugerează lui Young Soo Newton că ar trebui să împărtăşească acest sport cu toată clasa. În urma acestei întâmplări, clasa lui Young Soo devine campioană la Tae Kwon Do a şcolii elementare Raymond.
Istoric vorbind, Ziua Copiilor a fost “creată” de către scriitorul şi povestitorul Bang Jeong Hwan în 1923, ea fiind recunoscută ca sărbătoare naţională abia în 1975, după ce ulterior se numise “Ziua Băiatului” (denumire datorată perioadei coloniale japoneze). Bang Jeong Hwan, personalitate ce s-a stins la frageda vârsta de 33 de ani, a lăsat posterităţii o serie de cadouri de nepreţuit: învăţături şi povestioare cu privire la rolul crucial al copiilor în societatea contemporană. În timpul perioadei dominaţiei japoneze a avut o revelaţie, ea fiind redată cu măiestrie într-un fragment succinct din creaţia sa,O scrisoare deschisă către adulţi,şi anume: “Copiii sunt viitorul naţiunii noastre. Să le arătăm respect copiilor. Copiii ce cresc înconjuraţi de batjocură şi dispreţul celor din jur, în cele din urmă vor deveni oameni fără lipsa de respect faţa de ceilalţi oameni, în timp ce copiii care sunt respectaţi vor deveni adulţi care la rândul lor vor respecta pe alţii”.
O altă acţiune notabilă a celebrei personalităţi este transpusă prin asemuirea cuvântului “eorini” cu cuvântul“copii”. Înainte de această acţiune, copiii erau numiţi “ahae”. Mai mult, acestui cuvânt i-a fost ataşat sufixul peiorativ “nom”, rezultând “ahaenom”. Bang Jeong Hwan, pentru a arăta care este locul copiilor în societate şi pentru a le arăta respectul cuvenit, a schimbat numele copiilor în “eorini”, prin urmare, sărbătoarea fiind denumită “Eorini nal”. Tot din iniţiativa ilustrului scriitor, a luat fiinţă prima revistă dedicată exclusiv copilului,Eorini, în cadrul căreia erau cuprinse poveşti, cântece, poezii dar şi articole care îi pot ajuta pe părinţi în misiunea de educare a copilului.
în 1923, Bang Jeong Hwan a format Saekdong, o organizaţie ce urmărea promovarea mişcării culturale a copiilor. Primul lucru pe care l-a făcut scriitorul a fost să se concentreze pe drepturile copilului, în prezent organizaţia reuşind conserve această primă acţiune a decedatului şi să-şi continue cu succes activitatea în acest sens.
Imaginea de mai sus este una simbolică; explicaţia elementelor folosite este următoarea:
- Inima-mintea membrilor Saekdong
- Cercul-sufletul copiilor
- Taegeukul verde- ambiţia, libertatea, pacea, cultura, visul sau speranţa
- Taegeukul alb – descrierea copiilor ce strigă
Motto-ul organizaţiei: Fii un copil autentic si curajos si iubeste-i si ajută-i pe ceilalţi”
Textul proclamării Zilei Copiilor a fost prezentat de către organizaţie la data de 1 mai 1923, şi poate fi văzut pe o piatră memorială la Independence Hall, piatră ce marchează locul în care s-a făcut proclamaţia. Textul proclamaţiei conţine mai exact 8 cerinţe ale copiilor cu privire la adulţi,dintre acestea putem aminti:
- Copiii ar trebui născuţi intr-un mediu sănătos şi ar trebui să crească înconjuraţi de dragoste,intr-o familie afectuoasă.
- Copiii ar trebui să preia o cultura mare şi importantă, pe care să o recreeze şi să o răspândească.
- Copiii ar trebui să iubească natura şi arta şi să cultive spiritul şi atitudinea necesare pentru a cerceta.
- Copiii sunt speranţa şi viitorul nostru. Ar trebui să crească precum nişte cosmopoliţi, urmând a reprezenta suportul şi generatorul de forţă necesar naţiunii pentru a contribui la pacea dintre oameni.
Bang Jeong Hwan a călătorit prin toată Coreea, încercând să-şi impună principiile. Povestirile sale pentru copii au marcat întreaga naţiune, el reuşind să mişte profund inimi de toate dimensiunile. Până şi copiii şi-au arătat măreaţa recunostiinta pentru acesta, punând bani deoparte pentru construirea unei statui a celebrului activist, la mormântul acestuia,lucrare ce a început în 1938, şi cu ajutorul micuţelor fiinţe reuşind a fi finalizată abia în 1971.
Curajul de necontenit al povestitorului a marcat o întreagă generaţie, modul în care a luptat împotriva puteriilor coloniale fiind unul de-a dreptul şocant. Acesta este unul din motivele pentru care, chiar şi azi, la cea de-a 90-a celebrare a Zilei Copiilor, putem simţi plutind în aer pasiunea lui Bang Jeong Hwan.
